Nu sunt vanator , dupa cum nu ma numar nici printre cei care vad in vanatoare un atavism pernicios pentru echilibrul ecologic . Totusi , trebuie sa afirm ca fac o distinctie neta intre asa numita vanatoare sportiva si cinegetica .
Randurile de mai jos nu sunt nici pro , nici contra vanatorii ; sunt o incercare de a analiza evolutia braconajului , un fenomen conex vanatorii . Incercarea se limiteaza la analiza braconajului la nivelul zonei Sighisoara , pe o perioada de timp cuprinsa intre anii ’80 si anul in curs .
___________________________________________________________
Am afirmat ca braconajul este un fenomen conex vanatorii din urmatorul motiv : majoritatea actelor de braconaj au ca autori vanatori cu acte in regula . Afirmatia este echivalentul secretului lui Polichinelle in materie . Actele de braconaj savarsite de profani sunt mult mai putine numeric si nu au gravitatea si consecintele braconajului sistematic si oarecum calificat , specific vanatorilor – braconieri .
O a doua chestiune de la care plec este diferenta substantiala intre starea fondului cinegetic si a vanatorii anterioara anului 1989 si cea ulterioara acestui an , inclusiv in ceea ce priveste specificul si dinamica braconajului .
Din aceste motive , incercarea de analiza are doua parti distincte . Prima parte urmareste starea fondului cinegetic , vanatoarea si braconajul in perioada anterioara anului 1989 , iar a doua parte urmareste starea fondului cinegetic , vanatoarea si braconajul in perioada post”revolutie” .
Perioada anterioara anului 1989 : caracteristica acestei perioade este administrarea riguroasa a fondului cinegetic din Romania , si , implicit , din zona Sighisoara . Cu precizarea ca administrare riguroasa nu inseamna , neaparat si intotdeauna , administrare corecta .
Ca urmare a acestei administrari , au aparut un numar de consecinte importante si , in general , pozitive . Una dintre aceste consecinte a fost cresterea densitatii unor specii de vanat , pe unele fonduri , dincolo de optim , fapt care a determinat o largire a arealului specific . In principal asa se explica aparitia , in zona Sighisoara , a unor exemplare de urs carpatin , exemplare aflate sensibil in afara arealului lor natural . Una peste alta , perioada anterioara anului 1989 poate fi considerata o perioada fasta pentru majoritatea speciilor de animale salbatice .
In context , cateva cuvinte despre Ceausescu . Am citit si auzit multe despre “vanatorile lui Ceausescu” . Majoritatea celor care se aflau in treaba habar nu aveau despre ce vorbeau , sau daca aveau , nu erau preocupati de fapte . Cei interesati de subiect ar trebui sa citeasca “Vanatorile lui Ceausescu , asa cum au fost” , carte scrisa de Mitica Georgescu si aparuta la editura Corint in anul 2003 .
Vanatoarea , in aceasta perioada , se supunea unor reguli mai stricte decat in prezent . Vanatori - braconieri erau si atunci , dar marja lor de manevra era mult mai mica : daca sareau calu’ , o incurcau rapid . Este suficient sa rasfoiti colectia revistei Vanatorul si Pescarul Sportiv din acea perioada ca sa va edificati in legatura cu subiectul .
Perioada ulterioara anului 1989 : caracteristica acestei perioade este jaful ca’n codru . Profitand de haosul lasat in urma de “revolutie” , o parte a vechilor “vanatori” , la care s-au adaugat , rapid , un numar de noi “vanatori” , au inceput un jaf sistematic si de proportii pe fondurile de vanatoare . Am pus vanatori in ghilimele , fiindca indivizii in cauza nu au fost si nu vor fi niciodata vanatori . Ei au fost si vor ramane niste simpli macelari , animati de o lacomie si o lipsa de respect pentru viata care trece spre patologic .
Din nefericire , imediat dupa ‘89 , vanatoarea a inceput sa fie perceputa ca o preocupare specifica “elitelor” , un fel de blazon care confirma parvenirea . De aceea , nou venitii in tagma vanatorilor au fost (si sunt) , in general , parvenitii . Deci indivizi caracterizati , printre altele , de lacomie si de lipsa oricaror calitati morale .
In zona noastra , acestor parveniti – “vanatori” li s-au alaturat cativa localnici plecati din tara , vanatori sau aspiranti (*) in tara de adoptie , care , veniti in vizita , au constatat ca , pentru 100 de marci , pot face lucruri pe care in Germania nu ar fi indraznit nici macar sa le viseze .
Acestea au fost premisele macelului declansat in padurile limitrofe orasului in cursul anilor ’90 . Destul de repede , braconierii – macelari au constatat ca animalele salbatice pot asigura si un castig banesc bun . Asa a inceput transformarea mistretilor si a ciutelor in carne de mici . Fiindca o fazanita sau o capra poti s-o faci cadou soacrei , dar nu o poti vinde in macelarie . Dar o ciuta de 250 kg. , trecuta prin masina de macinat carne , o vinzi urgent si fara probleme . La jumatatea ultimului deceniu , in Sighisoara a aparut o mica industrie alimentara bazata pe carnea de vanat : existau carmangerii care preparau carnea de mici din vanat , dupa cum existau macelarii in care aceasta carne se vindea .
Se bracona la far sau ziua’n amiaza mare , iarna sau in miezul verii , din masini sau pe jos , pe marginea soselei europene sau pe drumuri forestiere . Tot ce misca in raza de actiune a “vanatorului” – braconier , inarmat de obicei cu infama “Geko” , era “palit” . De la uliul sorecar la cerb , nimic nu era iertat .
Se poate pune intrebarea cum de a fost posibil ca o activitate infractionala de o asa amploare sa scape neobservata . Raspunsul este simplu : nu a fost neobservata . Din contra , cei platiti sa impiedice aceste infractiuni cunosteau prea bine ceea ce se intampla . De cele mai multe ori chiar prea bine .
Daca se intampla sa pice cate un cap , acel fapt nu avea nicio legatura cu ideea de lege sau de dreptate . Din contra , legea era folosita ca pretext pentru reglarea unor conturi sau stabilirea unor ierarhii . Cei care invocau legea nu erau cu nimic mai buni decat cei in contra carora legea era invocata .
Dupa anul 2000 , activitatea infractionala a “vanatorilor” – braconieri s-a rafinat . Timpurile nu mai sunt chiar la fel de propice pentru jaful la lumina zilei . In schimb , se profileaza alte oportunitati . Cum ar fi asociatiile de vanatoare private . Adica posibilitatea de a dispune , cum si cand vrei de ceea ce , de acum , e al tau . Bun privat . Si mai presus de orice , acum o poti face “legal” . E drept ca mai sunt unele mici probleme , cum ar fi cele legate de dreptul altora la proprietate . Dar indivizii de tipul celor in cauza nu s-au impiedicat niciodata in asemenea amanunte .
Este interesant de urmarit cine , cum si unde infiinteaza asemenea asociatii . Ca de ce este o intrebare retorica .
Randurile de mai sus pot fi considerate o introducere la incercarea de a analiza evolutia braconajului in zona Sighisoara . Introducere pe care o inchei aici , nu inainte de a sublinia un aspect esential : numele acestor braconieri sunt , in general , bine cunoscute celor interesati . Activitatea lor , de asemenea …
_______________________________________________________
(*) in legatura cu aspirantii la calitatea de vanator (re)veniti din Germania ar fi de spus cateva lucruri interesante . Despre cum si de ce erau primiti in “asociatie” , despre cine si cum le elibera permisul de port arma , tinand cont de unele prevederi legale in vigoare la acea data . Si despre cine si de ce le facilita , ca sa zic asa , aceste demersuri .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu