Despre ordinea prioritatilor si despre impostura

Am citit in jurnalul d-lui Hans Hedrich* cateva insemnari legate de Securitate , tortionari , informatori , interceptari si altele asemenea .

Gingas subiect . Nu tin sa ma pronunt in legatura cu persoanele amintite si faptele atribuite acestora . Nu fiindca sunt nestiutor , dar nu consider ca ar fi oportun .

Despre alte aspecte ale problemei imi propun sa discut .

Primul aspect tine de ordinea prioritatilor . Oricare interesat de subiect stie ca Securitatea a fost bratul inarmat al PCR-ului . Comandantii unitatilor de Securitate aveau dubla subordonare : militara si politica . Concret , se subordonau (si) primului secretar local .

In aceasta ordine de idei , devine de neinteles , pentru mine , furia cu care sunt vanati informatorii Securitatii – de fapt , o parte a acestora si cei care sunt banuiti , cu sau fara motiv , de aceasta calitate – pe de o parte , si indulgenta incredibila de care beneficiaza ofiterii de securitate si fostii stapani ai acestora , pe de alta parte . Fosti stapani care , dupa ’89 , s-au metamorfozat din gardienii comunismului in capitalisti feroce . Ei si (sau) odraslele lor .

Este vreo urma de bun simt si de logica in aceasta stare de fapt ? Vedeti pericolele care sunt mascate de aceasta gresita ordine de prioritati ? Cui foloseste ?

Al doilea aspect tine de cei care inteleg sa-si aroge rolul de instanta de judecata nerecurabila al celor care , dintr-un motiv sau altul , au fost (sau sunt banuiti a fi fost) informatori ai Securitatii .

Iau un singur exemplu : Dinescu . Acest maimutoi evident nesimtit , care se crede (si se poarta ca si cum ar fi) mandatarul lui Dumnezeu printre romani , nu este nimic altceva decat un impostor ahtiat dupa bani , putere si notorietate . Faptele exclud dubiul . Pe deasupra , valoarea lui ca poet este nula (parere personala si , probabil , subiectiva) . Are acest ipochimen calitatea morala si capacitatea intelectuala de a se erija in judecator al unor oameni care , in unele cazuri , ii sunt net superiori ? Si daca cineva este tentat sa spuna da , poate veni cu justificarea acelui da ?

Prezenta nu se vrea si nu trebuie inteleasa ca o pledoarie pro domo in favoarea informatorilor Securitatii .

* Pentru a elimina orice posibila interpretare : apreciez in cel mai inalt grad ceea ce face dl. Hedrich .

Despre dezvoltare si progres

Aceste doua concepte fac parte din categoria celor cateva concepte uzurpate , confiscate si incluse in recuzita politicienilor si a “oamenilor de afaceri” , si care sunt frecvent fluturate in fata potentialelor victime si a opozantilor , pe post de pseudo argumente de tip speraclu .

Cand aud sau citesc cuvintele dezvoltare si (sau) progres , siluite de catre un “iubitor de sighisoreni” , in fata ochilor mintii imi apare o revista romaneasca de benzi desenate de la inceputul anilor ’70 , “Aventurile lui Haplea” .

Erau acolo o succesiune de desene care il reprezentau pe Haplea catarat pe creanga unui arbore , cu un topor in mana , taind de zor craca pe care statea . Undeva langa arbore , un om ii striga sa fie atent cu ceea ce face , ca nu e prea in regula . Haplea , dupa ce se ratoieste la respectivul , ii da inainte . In ultimul desen , Haplea se lanseaza in picaj catre sol . Toporul ii pica in teasta .

Cam asa se petrec lucrurile si acum : “iubitorii de sighisoreni” , cu un topor mare in labe , topor pe care scrie dezvoltare si progres , taie , cu aplicatie , craca pe care s-au aburcat . Diferenta fundamentala este ca viata bate benzile desenate : in afara de ei , pe respectiva creanga vietuim si noi . Extrapoland , asta este situatia in intreaga lume , nu doar in comunitatea noastra . Ceea ce nu justifica in nici un fel prostia manifesta a “iubitorilor de sighisoreni” .

Fata de cele de mai sus , va propun sa meditati la urmatoarele intrebari :

Prima intrebare : au “iubitorii de sighisoreni” proprietatea celor doi termeni ?

A doua intrebare* : daca o au , sunt ei , intr-adevar , interesati de progres si dezvoltare ? Au ei in vedere interesele comunitatii ? In general vorbind , le pasa lor , fie si numai cat negru sub unghie , de vreo fiinta , alta decat ei ?

A treia intrebare : au reprezentarea consecintelor faptelor lor ? Ma refer la acele fapte care sunt trecute in contul progresului si dezvoltarii , dar care nu sunt altceva decat manifestari ale lacomiei tampe , cand nu sunt , de-a dreptul , contraventii sau infractiuni . Si care fapte au , pe termen scurt si mediu , consecinte nefaste si probabil ireparabile .

A patra intrebare : intr-o confruntare in care “iubitorii de sighisoreni” au de partea lor forta oarba a banului si a institutiilor statului , institutii pe care le-au uzurpat si incalecat , este loc de scrupule morale ? De fapt , este loc pentru orice fel de scrupule ?

Aceasta din urma intrebare este singura la care nu m-am hotarat care raspuns este cel potrivit …

* aceasta intrebare contine cateva directii diferite , dar care trebuie considerate ca unitare si trebuie gandite din aceeasi perspectiva .

Tu ce-ai realizat ?

De indata ce ai reusit sa inoportunezi un invartit al tranzitiei cu intrebari prea insistente , poti conta ca vei auzi o intrebare : tu ce-ai realizat ? Intrebarea , aruncata din varful buzelor , mustind de ura si dispret , are un dublu scop : sa te anuleze pe tine , nemernicul care indrazneste sa ridice privirea din tarana altfel decat plina de supunere si admiratie , si sa aduca un binemeritat autoelogiu celui care o pune .

In timpul doi , in fata ochilor iti este trantita o casoaie cat un hotel sau un hotel cat sa-ti acopere tot campul vizual . Sau si una , si alta . Si , trebuie sa recunosc , de cele mai multe ori panglicaria tine : preopinentul , zdrobit de greutatea “argumentelor” , renunta .

Este timpul sa arat de ce aceasta intrebare este un silogism care nu demonstreaza , in sine , nimic .

Sa luam un exemplu simplu . Casa Poporului este o realizare mareata . Atat de mareata , incat orice casoaie sau hotel , raportate la ea , inseamna nimic . Cu toate astea , atat ctitorul , cat si ctitoria , sunt permanent pusi in discutie . Si contestati . Evident , de catre oameni rai si care nu au realizat nimic . Unii dintre acestia sustin ca le este jignit simtul estetic . Altii pun in discutie utilitatea . Altii oportunitatea . Chestiuni subiective - afirma ceilati . Si poate au dreptate .

Dar cand se ridica intrebarea CUM a fost realizata aceasta constructie , lucrurile se schimba . Dramatic . Strigoii incep sa se iteasca din ziduri . Si intrebarile curg . Oare cati oameni sunt ingropati in realizare ? Zeci ? Poate sute ? Si cati copii au fost condamnati sa creasca fara tata ? Sute ? Poate mii ? Cati au fost infometati si au rabdat frigul pentru infaptuirea realizarii ? Zeci de mii ? Sute de mii ? Poate milioane ? Si astea nu mai sunt chestiuni subiective …

Prin urmare , raspunsul la intrebarea “ce-ai realizat” nu are nicio valoare fara raspunsul la intrebarea , complementara si obligatorie , CUM ai realizat ceea ce ai realizat .

Sa revenim la invartitii nostrii si la silogismul lor agresiv . Inainte sa scuipe pe gaura gurii intrebarea “tu ce-ai realizat” , sa se gandeasca bine daca ne pot spune si CUM au realizat ceea ce ne trantesc in fata . Pe ce terenuri si-au ridicat casoaiele si hotelurile ? Cum au ajuns acolo ? Cate legi si cutume au calcat in picioare pana sa-si vada visul cu ochii ? Pentru cine si de ce au “ctitorit” ? Si da , de unde banii ! Daca cred ca sunt pregatiti sa raspunda SI la aceste intrebari , sunt liberi si in drept sa intrebe : “tu ce-ai realizat” ? Dar daca nu pot raspunde la aceste intrebari , sa tina gura bine inchisa . Si ochii in pamant .