miercuri, 30 martie 2011

“Vom gandi si vom fi liberi”


In principiu , nu sunt de acord cu emigrarea . Din multe motive . Si tot din principiu , detest renegatii . Mai ales pe aceia care sunt si ipocriti pe deasupra . Care nu zic , da’ spun . Care nu scapa nici o ocazie sa vitupereze impotriva poporului din care se trag . Carora le pute tot ceea ce tine de Romania si de romani , uitand ca (poate nu intamplator) sunt si ei romani .

Cu toate astea , din cand in cand descopar romani stramutati care reusesc sa-si justifice , oarecum , exilul . Care exprima simtaminte si ganduri profunde . Chiar daca avem (unele) opinii diferite , asemenea romani imi inspira respect si empatie . Iata ce scrie Bradut Florescu , unul dintre acesti romani , sub titlul “Rostul” , pe acest blog :


“Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.

La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi (s.m.). Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.

Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene".

La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!

Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.

Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.”     


P.S. In antiteza , citesc zilele astea , pe un blog deschis intr-un alt colt de lume , un comentariu pre(ten)tios* . Din motive temeinice , n-o sa reproduc nici comentariul si n-o sa dau nici adresa blogului . Ofer in schimb link-ul spre sursa de inspiratie (necitata) a acestui comentariu : aici . Si ma opresc …  

* pretios in sensul de (…) exagerat, căutat, lipsit de simplitate și de naturalețe, afectat (DEX); 

luni, 28 martie 2011

Cat de mult e suficient ?


        Unul din laitmotivele pe care le auzim pana la ingretosare este “avem nevoie de reprezentanti ai statului bine platiti , care sa fie imuni la coruptie” . Axioma care ni se impune (fara nici o explicatie valida) este , pe cat de simpla , pe atata de perversa : imunitatea la coruptie creste direct proportional cu venitul

Pentru a verifica validitatea sustinerii , orice om zdravan la cap ar trebui sa-si puna doua intrebari la fel de simple ca axioma :

1. poate transforma banul-gramada un nemernic lacom intr-un om integru ? si

2. nu cumva pozitiile foarte bine retribuite atrag , de regula , exact lacomii si venalii ?

In argumentare , doua exemple cat se poate de concrete :

1. Adrian Severin . Toata perioada post “revolutionara” a fost “reprezentant al statului” : parlamentar , ministru , raportor , parlamentar european , etc. . Venituri pe masura* . Masina la scara . Conturi in banca . Privilegii . I-a ajuns ? Nu ! Cu toate ca veniturile de europarlamentar pot sari binisor peste 20.000 euro lunar (vezi aici) , se lacomeste la o mita de 12.000 euro** pentru care , culmea tupeului , emite factura . Pus in fata evidentelor , neaga tot si se da lovit . Se pretinde victima din cauze care tin strict de apartenenta sa la poporul roman , cu toate ca umbla vorba ca ar fi evreu . Refuza sa demisioneze pe motiv ca e nevinovat si ca are de indeplinit un mandat . Strigator la cer !  
     
2. Marius Petcu . Sindicalist sef Sanitas . Membru , printre altele , in consiliul de administratie Realitatea-Catavencu . Castiga peste 10.000 euro lunar fiindca munceste “24 din 24 si 7 din 7” (dupa cum sustine) . Muncind asa a reusit sa adune o avere cam prea substantiala pentru un om cu bun simt . Prins in flagrant in timp ce incasa o mita de 40.000 de euro . Pus in fata evidentelor , neaga si se da lovit . Pretinde ca este victima politica . I se pun inregistrarile in care isi negocia mita . Continua sa ne sfideze . Pe toti . Strigator la cer !

In loc de concluzii , intrebari :

1. Intr-o tara in care venitul majoritatii se invarte in jurul a 200 euro lunar , cum putem aprecia un venit de 10.000 (1:50) , respectiv 22.000 (1:110) euro lunar ? Suficient ? Bun ? Foarte bun ? Nesimtit de mare ? Sfidator de-a dreptul ?

2. Justifica munca depusa de cei doi (de exemplu) asemenea recompense sfidatoare ?   

3. Petcu castiga intr-o luna cat un sindicalist in patru ani ; Severin castiga intr-o luna cat un alegator in noua ani . Le este suficient ? Ii pune la adapost de tentatia mitei ? Sau ii face si mai lacomi ? Si mai venali ?

4. De ce si in folosul cui suntem indusi in eroare si manipulati prin repetarea obsesiva a minciunii “avem nevoie de reprezentanti ai statului bine platiti , prin urmare imuni la coruptie” ?

5. In loc de acordarea de privilegii si de venituri nesimtite , nu s-ar putea controla coruptia mai eficient prin inasprirea legilor (vezi , spre exemplu , tentativa Ucrainei) si limitarea veniturilor (descurajarea lacomiei) prin impozite care sa mearga , progresiv , pana la 99% ?

6. Urmand calea pe care suntem vom
a) iesi , candva , la liman .
b) continua declinul si vom ajunge , foarte curand , sa traim intr-un stat cu adevarat oligarhic , stat care va pune sub semnul intrebarii viitorul nostru ca popor .     


* "Adrian Severin deţine, pe lângă functia de europarlamentar, funcţii sau desfăşoară activităţi remunerate la: Universitatea Titu Maiorescu în calitate de profesor (de unde a încasat anual 21.600 RON), la Fundaţia „Institutul Social-Democrat Ovidiu Şincai“ de director-coordonator (50.160 RON), membru în Consiliul consultativ internaţional al Unicredit International S.A. (10.000 euro), membru în consiliul consultativ internaţional al Chayton Capital Duna Property Fund (30.000 de euro), arbitru la mai multe Curţi de Arbitraj (6.810 RON). La toate acestea se adaugă salariul de europarlamentar care i-a umplut lui Severin conturile cu 44.701 RON din partea Parlamentului României şi cu 43.459 euro de la Parlamentul European. La aceste sume se mai adaugă şi decontări diurnă-transport de 101.493 de euro pentru 2009 şi alţi 76.692 pentru zece luni din 2010, dar şi cheltuieli generale de birou parlamentar de 50.424 de euro şi cheltuieli de secretariat pe 2010 de, atenţie!, 228.902 de euro”. (sursa aici)
 
** mita pretinsa pentru a promova (sustine , sprijini) un amendament favorabil bancilor si defavorabil cetatenilor . 


UPDATE : Am ascultat conferinta de presa tinuta azi de Severin . Absolut PENIBILA . Cred ca este util sa (re)ascultati inregistrarea facuta de “mituitori” . Si daca tot am ajuns la detalii , iata si factura emisa de “victima” Severin :

video


Pentru o corecta apreciere a situatiei , un extras din Regulamentul Parlamentului European :
“... Members of Parliament shall refrain from accepting any other gift or benefit in the performance of their duties. ...”


marți, 22 martie 2011

Despre perversitate (II)


Pe parcursul documentarii pe tema perversitatii iredentei maghiare gasesc un document absolut interesant , intitulat “Repere din cronologia proiectului neorevizionist Autonomia Tinutului Secuiesc . Documentul este prea amplu pentru a fi publicat ca articol fie si in serial , asa ca ma gandesc sa-l public pe o pagina dedicata . Inainte insa , va trebui sa il verfic punct cu punct .
Pana atunci , (si) ca raspuns la ultimul comentariu scris de Cosmin , reproduc un articol despre


Post scriptum la o manipulare maghiara


scris de Dorin Suciu (sursa aici si aici)

La 20 de ani de la acel dramatic 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureș, săptămâna premergătoare comemorării s-a transformat într-un prilej ratat de a se abține să-și dea cu presupusul pentru diverși nechemați ai „societății civile”, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, sau, ceea ce e mai rău, de continuare a unui șir de mizerabile manipulări, interne și internaționale, care au urmărit constant culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a petrecut atunci atunci.

Din păcate, abia vineri, 19 martie (2010 , n.r.) am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declarațiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.

Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului. În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.

Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu mirare, oarecum cu milă, și mi-a explicat că, după atâta timp, foarte probabil acel registru nu mai există. Am insistat și, după ce a scotocit două zile prin arhiva hotelului, m-a anunțat că l-a găsit.

Când m-am uitat la pagina cu date de 19 martie am avut un șoc: la camera 709 figura scris cu pix roșu numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! În colțul din stânga jos al paginii registrului am găsit și nota făcută de recepționeră: Cheia pentru 709, de la terasa XI (Marcel). În urmă cu două decenii, Marcel Mija era recepționerul-șef de la „Grand”…

Am căutat imediat pe Google și am găsit că Gary Honeyford a fost reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmițând de la Belfast, localitate de tragică reputație pentru conflictul etnic care o macină.

Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit și numărul chitanței, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui impune de la sine o concluzie: reporterul de la Sky News venise la „pont”. Cel care i-l „vânduse” știa precis că în preajma hotelului, situat vis-a-vis actuala Prefectură, urma să se petreacă ceva. Ceea ce avea să întâmple a doua zi arată clar că cel ce îi furnizase pontul nu era român și nici prieten al României, din simplul motiv că înregistratrea video a reporterului de la Sky News numai favorabile imaginii României nu erau!

Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc „evenimentele din Tîrgu-Mureș”! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de 16 mm, suit pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât și maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care „ungurul” Mihăilă Cofar a fost pur și simplu linșat, au făcut înconjurul lumii și au fost copios folosite împotriva României pentru a o eticheta ca țară locuită de niște barbari sîngeroși care la 20 martie 1990 au dezlănțuit un „pogrom” antimaghiar.

Degeaba am demonstrat indubitabil peste două zile într-un reportaj-anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul țăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureș, răul fusese făcut.

Interesant este că o emisiune a TVR, „Post scriptum la un reportaj” făcută pe baza filmului meu, postată pe YouTube în urmă cu câțiva ani la adresa http://www.youtube.com/watch?v=1jJDqbeDZ3c, din data de 19 martie 2010 nu mai poate fi deschisă decât de cei care au cont YouTube – si nici de aceia. Motivul ar fi că ea conține „imagini neadecvate” (?!). Ulterior s-a revenit cu mentiunea ca “nu este recomandata celor sub 18 ani”. (Ungurii sunt specialisti in denunturi calomnioase si acuze false de copyright).

Mai mult, se pare că filmul original al reportajului a dispărut din arhiva TVR.

Restul poveștii a fost spusă de colegul Mihai Mincan, ziarist la Adevărul, care a avut o idee extraordinară: să-l caute pe Peter Swain, regizorul britanic al documentarului „Bad Neighbours” – „Vecini răi” difuzat de Channel 4 și reluat de principalele televiziuni europene în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români. Acesta a fost găsit tocmai în India și a dezvăluit că pentru filmul său despre Tîrgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător (evreu , n.m.) originar din Ungaria. Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii.

În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta. Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor și că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…

Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”. Mai mult, Peter Swain recunoaşte: falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale. În ceea ce îl privește pe Gary Honeyford, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit informațiile necesare și a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară.

Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.


PS: Smaranda Enache (GDS , Fundatia Sörös pentru o Societate Deschisa , n.m.) este cea care a continuat dezinformarea in Occident, chiar si peste ani. Emil Constantinescu a recompensat-o numind-o ambasadoare in Finlanda.

Nota : toate sublinierile cu litere groase imi apartin ; asemenea si cele doua paranteze care contin si abrevierea n.m. (nota mea) .

joi, 17 martie 2011

Despre perversitate


Din ciclul

“…  Critica adusă evreilor înseamnă antisemitism .
     Critica adusă ţiganilor înseamnă rasism .
     Critica adusă revizionismului maghiar înseamnă nationalism .  
   Batjocorirea românilor înseamnă manifestarea dreptului la libera exprimare …” 


Iata cum ar putea arata , in linii mari si foarte pe scurt , un posibil ghid de “politica a pasilor marunti” pentru uzul iredentistului maghiar de pretutindeni

1. Pretindem , in permanenta si fara jena , mai mult . Si mai mult . Din ce in ce mai mult . Concomitent , ne dam loviti (adica discriminati) .

2. Ca sa aflam cat de mult putem intinde coarda de la un pas la altul , provocam . Daca constatam ca am sarit calul si suntem in pericol sa generam riposta , retractam , nuantam , negam sau dam vina pe traducator (dupa caz) . Daca vedem ca fraierii inghit galusca , continuam .

3. Putem fi (si suntem) perversi si lasi : scopul scuza mijloacele . Transmitem mesaje oficiale cu o puternica tenta iredentista prin intermediul unei persoane private si nu prea (spre exemplu sotia ambasadorului Ungariei la Bucuresti) , mesaje completate de mesager (din initiativa proprie sau nu) cu indemnuri si sustineri clar jignitoare si provocatoare la adresa majoritarilor . Asta exact in timp ce o alta persoana privata spanzura , simbolic , la Miercurea Ciuc , papusa-efigie a lui Avram Iancu si oficiali locali romani de etnie maghiara depun juramantul de credinta fata de Budapesta . 

sursa foto : http://www.e-stireazilei.ro/stirea-zilei-despre.aspx?sub=Avram%20Iancu&id=123

4. La protestul (sincer sau interesat si formal al) fraierilor venim cu explicatii de genul “avem dreptul sa ne exprimam dezideratele (si interesele regionale) fara sa incitam” (dupa cum declara , prompt , Csaba Ferenc Asztalos , presedintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii) sau “astea ne sunt aspiratiile legitime” (presedintele UDMR) . Adica sa cultivam segregarea etnica cu puternice tendinte spre purificare pe criterii etnice si sa incitam la violenta extrema pe acelasi tip de criterii inseamna , strict in ceea ce ne priveste , "interes regional" si "asipratie legitima" .

5. Daca fraierii nu se multumesc cu nuantarile si devin prea insistenti , ii stampilam imediat drept nationalist-extremisti (eventual comunisti) si-i reclamam , preventiv , la Consiliul Europei .

6. Daca cumva observam intentia institutiilor competente de a aplica legea , tipam ca din gura de sarpe : discriminare etnica care poate degenera imediat in conflict etnic

7. Cand fraierii se calmeaza si uita , reluam cu punctul 1 .
________________________________________________________

Intre timp , bouleanul din fruntea Ministerului de Externe declara : “L-am rugat pe ambasador sa nu dea doar scrisoarea, ci si sa se delimiteze de aceste adaugiri care au fost atribuite premierului ungar”. Ce trece cu vederea bouleanul tine de evidenta : scrisoarea nu este un accident , ci o manifestare logica care urmeaza , oarecum firesc , unui lung sir de manifestari asemanatoare . 


UPDATE : Ambasadorul rugat i-a dat cu flit bouleanului : "Oszkar Fuzes a declarat, joi, in legatura cu mesajul premierului Viktor Orban, ca nu are nimic de care sa se delimiteze, deoarece nimeni din partea Ungariei nu a spus nimic in legatura cu autonomia sau cu Ardealul" (vezi aici)

         UPDATE : Mai jos textul scrisorii , asa cum a fost prezentat de Ambasada Ungariei la Bucuresti . Din pura curiozitate , as vrea sa stiu cum se traduce sintagma "Tisztelt Honfitársaim" . Daca cumva traducerea corecta este "Stimati concetateni" , din capu' locului avem o problema . Una mare ! De ce ? Iata definitia cuvantului concetatean : cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni ; compatriot . Ori este evident ca Victor Orban nu este concetatean cu cei carora li se adreseaza , decat in cazul in care considera ca Transilvania este provincie maghiara . 
        Infirma cineva cu traducerea ?



        UPDATE : “Csibi Barna (calaul din Miercurea Ciuc , n.m.) s-a autoproclamat de câţiva ani comandant al Plutonului Secuiesc din cadrul Batalionului Wass Albert al Gărzii Maghiare, organizaţie care a fost scoasă în afara legii în Ungaria, cu doi ani în urmă, de către justiţia ungară la cererea procurorului general din ţara vecină. În România însă Garda Maghiară a zburdat în voie în ultimii doi ani, organizând inclusiv tabere, ca, de exemplu, vara anului trecut, în comuna Dorolţ din judeţul Satu Mare, unde a participat şi liderul partidului de extremă dreapta Jobbik din Ungaria, Gabor Vona. Nici poliţia, nici justiţia, nici Parchetul nu au avut nicio reacţie la astfel de manifestări extremiste, cu caracter revizionist şi irredentist”. (sursa aici)

Intre timp , zilele astea a aparut o “statuie controversată în centrul oraşului Odorheiu Secuiesc. Chipul seamă izbitor cu cel al lui Wass Albert, un poet maghiar considerat criminal de război. Pe soclu nu e trecut nici un nume, scrie doar "Secuiul Rătăcitor". Localnicii ştiu bine însă despre cine este vorba”. (sursa aici)

        Nota mea : spre deosebire de maresalul Antonescu , căruia i-a fost dărâmată inclusiv statuia din incinta bisericii ctitorite de el în Transilvania ( la presiunile “societatii civile” si a organizatiilor evreiesti) , Wass Albert are , in continuare , numeroase statui , atat in Transilvania , cat si in Ungaria . Asta in pofida faptului ca figureaza si astazi in nomenclatorul criminalilor de razboi al Muzeului Holocaustului . Cum se explica , oare , dublul etalon folosit atat de “societatea civila” , cat si de (altfel extrem de) intransigentii evrei ?

- va urma -  


duminică, 13 martie 2011

Gura păcătosului adevăr grăieşte !


       Citind presa locala aflu ca Primarul Danesan il da in judecata pe senatorul mogul Basa (?!)” . Motivul : un articol pretins calomnios publicat in foaia acestuia din urma .   

Nu intru in detalii legate de continutul articolului ; din punctul meu de vedere este absolut irelevant* daca cele afirmate sunt adevarate sau nu . Trebuie sa reproduc , insa , raspunsul primarelui la pretinsa calomnie :

"Acestui gen de atitudine si limbaj ii voi raspunde prin actionarea in instanta pentru calomnie si prejudicierea imaginii. Poate ca nu merita efortul, insa e timpul ca cei  care cred ca pot folosi tot ce au la dispozitie: oameni, bani, oportunitati pentru a-si satisface ambitii si interese personale sa inteleaga ca nu pot sa o faca in dispretul legilor, al moralitatii, al normelor elementare de convietuire intr-o comunitate, fara sa raspunda la un moment dat pentru faptele lor".

In pricipiu** , absolut de acord ! Cu precizarea ca “… textul (subliniat mai sus , n.m.) pare a fi inspirat de o privire aruncata  in oglinda chiar de cel (cea , n.m.) care, evident, se afla in spatele …” celui care semneaza dreptul la replica …

In rest , întărâtă-i drace !


*   La o adica pot argumenta fara probleme afirmatia ...
** Cu exceptia cazului in care persoana recurge la injurii , nu poti da in judecata o persoana pentru limbaj  . Si cu atat mai putin pentru atitudine . Trec peste formularea aproximativa si retin informatia furnizata de subcostientul celui (celei) care a insailat dreptul la replica .   


P.S.   Aflu ca de 8 martie organizatia locala a PDL a tras un chef de pomina . Unde ? La Hotel Cavalerul . Printre participanti , apropitarul hotelului , consilieri PDL locali si … Coman Florian Melus . Toti la aceeasi masa ! Bot in bot !

Sunt uluit , in continuare , de cata abjecţie incape in “politica”

Va amintiti de ultima campania electorala pentru alegerile locale ? Va amintiti de ceea ce afirma actualul senator PDL (intrat in Senat prin redistribuire) despre candidatul PDL Coman Florian Melus ? Eu n-am uitat …  

miercuri, 9 martie 2011

Despre Rezervatia Breite


Ieri am fost rugat sa raspund unui chestionar privitor la Breite , chestionar parte a unui sondaj de opinie comandat de MET si executat de catre un tert . Tinand cont de situatia de fapt si de sensul intrebarilor , nu am reusit sa deslusesc scopul sondajului (asta daca exclud ipoteza unui artificiu care sa inlesneasca sifonarea , pe ultima suta de metri , a “fondurilor” ramase de irosit) .

Una peste alta , raspunzand intrebarilor , am refacut parcursul situatiei Breitelor in ultimii ani .
________________________________________________________

In saptamanile care urmeaza , custodia Breitelor va trece de la MET la un alt ONG , infiintat special in acest scop de niste silvicultori . Care silvicultori* , chiar daca nu par a fi prea preocupati de cultura si protectia padurii , sunt cu certitudine interesati de banii care pot fi “accesati” (respectiv mutati in buzunare private) sub pretextul grijii pentru natura … 

Prin urmare , momentul este unul de bilant . Cum realizarile ultimilor ani au fost suficient de insistent prezentate de custozi , iata (in opinia mea) si cateva neimpliniri .
  
Incep cu concluzia : pe Breite lucrurile nu merg cum ar trebui (ca sa folosesc un eufemism) . Asta in pofida pazei permanente , a afiselor si a pliantelor amplasate (respectiv distribuite) in tot orasul si in pofida Consiliului Consultativ infiintat , cu surle si trambite , la initiativa custodelui . Nu amintesc , acum , de banii cheltuiti cu Rezervatia ...

 4 martie a.c. : cioate taiate din stejari cu toporul si neduse (inca) .

Intrebarea fireasca ar fi de ce (nu merg lucrurile cum ar trebui) ?   

In primul rand , cred eu , din cauza formalismului . Majoritatea actiunilor intreprinse de custozi - mai précis de catre MET - au fost formale si superficiale . Facute mai mult de ochii lumii (respectiv ai finantatorilor) .

Exemple :

Personalul de paza este (o spun cu indulgenta) insuficient pregatit pentru acest tip de activitate si nu are la indemana nici un fel de mijloace directe pentru a impune regulamentul si legea . Inclusiv cursurile de pregatire a paznicilor (rangerilor) au fost formale , superficiale si axate strict pe aspectele formale ale activitatii (vezi aici) .

Actiunile de educare a comunitatii au avut , si astea , un caracter formal si superficial . Ma opresc aici asupra unei actiuni bine incepute dar prematur abandonate : plantarea cu puieti de stejar a unei mici suprafete din partea de nord a platoului . Cu toate ca platarea a decurs multumitor si puietii s-au prins intr-un procent bun , nu s-a continuat cu lucrari de ingrijire . Si este elementar (de stiut) ca puietii trebuie ingrijiti si dupa plantare . Cel putin 2-3 ani . In consecinta , in toamna am gasit majoritatea puietilor coplesiti de vegetatie si cu mugurii de crestere rupti .      

Noiembrie 2010 : stejar coplesit de iarba. De remarcat
cat de viguroasa si de abundenta este iarba in
interiorul perimetrului protejat cu plasa ...

Noiembrie 2010 : indicator "turistic" facut si amplasat in doru' lelii .

Un alt exemplu de formalism pagubos este asa numitul “Consiliu Consultativ al Factorilor Interesati de Breite” , Consiliu avand din start un rol pur decorativ (eventual de bifare a unei conditii impuse de vreun finantator) .  De remarcat includerea in acest Consiliu a unor persoane nu numai paralele cu activitatea de protejarea naturii , ci binecunoscute pentru preocuparile centrate exclusiv pe obtinerea profitului prin orice mijloace . Si este de notorietate relatia dintre protejarea naturii si urmarirea profitului … 

O a doua cauza ar fi ipocrizia . Cu toate ca reaua credinta a anumitor reprezentanti ai Primariei , ai Consiliului Local si ai “mediului de afaceri” a fost si este absolut evidenta , conducerea MET-ului a preferat (si probabil prefera) sa se faca ca nu o vede si sa se manifeste ca atare . O prima consecinta a acestei stari de fapt a fost pierderea timpului in tot felul de discutii absolut inutile . O alta consecinta a fost - ca regula generala - prapadirea banilor in proiecte si agende care au ramas litera moarta . 

A treia cauza tine de interesul excesiv aratat de custode actiunilor bine retribuite , respectiv bine finantate . Se stie ca in majoritatea intreprinderilor sunt necesari - din nefericire - banii , dar sunt suficiente activitati care pot fi intreprinse si fara bani sau cu bani putini . Asemenea intreprinderi sunt calificate , generic , drept voluntariat . Exemplu de posibila activitate neretribuita ratata cu brio : salubrizarea periodica a Breitelor si a zonelor limitrofe .  

31 iulie 2010 : limita de nord a rezervatiei .

As mai putea aminti doua sau trei cauze care daca ar fi fost inlaturate ar fi putut conduce la o mai buna gestionare a rezervatiei , dar nu o s-o fac . Cel putin deocamdata .
_______________________________________________________

In pofida acestor neajunsuri , ramane totusi sfertul plin al paharului : nu vreau sa-mi inchipui ce ar fi putut deveni Breitele in absenta masurilor , asa formale si superficiale cum au fost , intreprinse in ultimii ani … 


* Din nefericire , in anii de dupa “revolutie” , din preocuparile silvicultorilor a cam disparut partea de cultura padurii si a vanatului si a ramas numai partea cu exploatarea (cu drujba si cu pusca)

duminică, 6 martie 2011

O intrebare pe zi (IV)



Dupa ani de zile in care diversi au râmat , fara noima , Cetatea (timp in care alesii au sustinut ca mizeria băltește fiindca se reface , temeinic , intreaga infrastructura subterana) , am trait doua luni de relativa liniste . La inceputul lunii februarie insa , sapaturile au fost reluate in forta .

Iata cum arata coltul strazii Tamplarilor acum cca. 3 saptamani ,


si iata cum arata ieri (dupa incheierea "lucrarilor") :

 
Tinand cont ca toata infrastructura este , dupa spusele alesilor , noua-nouta , cine , de ce si cu acordul cui a reinceput sapaturile ? Si cine , cand si pe banii cui va readuce (eventual) pavajul in starea initiala ?