duminică, 7 aprilie 2013

In anticiparea regionalizarii …



In timp ce alogenul M.R. Ungureanu , in numele Romaniei pe care a vandut-o , a cedat in favoarea Ungariei averea imobiliara a familiei Gojdu din Budapesta (avere nationalizata de comunistii maghiari in anul 1952) , Ungaria , prin bisericile diferitelor culte, prin Ordinele calugaresti si prin diverse persoane fizice si juridice , revendica in Ardeal peste 10.000 de cladiri si peste 2.000.000 de hectare de terenuri intravilane , agricole si paduri .

Iata cateva citate dintr-un articol publicat in Cotidianul despre aceasta adevarata ofensiva a maghiarismului iredentist , sprijinit sustinut de politicienii romani tradatori de tara (N.B. : Pentru o intelegere justa a situatiei , Ungaria NU restituie nici un fel de imobile in natura , ci acorda , eventual , numai despagubiri partiale) :


“Guvernul României are date exacte privind cererile de revendicare şi restituirile în natură către Ungaria şi către unguri, dar încalcă principiul transparenţei şi ascunde Poporului Român ADEVĂRUL şi marele pericol al întabulării pentru Statul ungar şi pentru unguri, pe bază de acte false şi mită, a peste 50% din imobilele Ardealului !

Directiva Guvernului şi Parlamentului Ungariei pentru U.D.M.R. şi bisericile maghiare din Ardeal este foarte clară: cât mai multe terenuri agricole, păduri şi clădiri să fie întabulate pe persoane juridice şi fizice maghiare, prin orice mijloace.

În înţelegere sau nu cu autorităţile de la Budapesta, Regimurile alogenilor Constantinescu-Isărescu, Iliescu-Năstase, Băsescu-Tăriceanu au promovat şi susţinut mai multe acte normative (O.U.G.nr.94/2000, Legea nr.1/2000, Legea nr.10/2001 şi Legea nr.247/2005) care să faciliteze atingerea obiectivelor Ungariei în ceea ce priveşte împroprietărirea asupra Ardealului.

Este pentru prima dată în Europa şi în ultimii aproape 150 de ani (de când s-au introdus cărţile funciare) când un stat, Ungaria, duce o politică de cucerire în România, în judeţele din Ardeal, nu pe calea războiului şi nici a unui Diktat al Marilor Puteri, ci prin întabularea dreptului de proprietate obţinut pe cale a împroprietăririlor ilegale şi a retrocedărilor de imobile bazate pe acte false ! Ungaria a declanşat şi desfăşoară un război diabolic, un război atipic împotriva României, având ca obiectiv împroprietăriri masive în Ardeal ! În acest război parşiv, Ungaria acţionează împotriva României bazându-se pe U.D.M.R. şi bisericile maghiare care desfăşoară un „furt pios”. (…)

În nicio altă provincie care a aparţinut Imperiului Austro-Ungar, în perioada 1867-1918, nu a fost declanşat un asemenea asediu, în fapt un război diabolic, pe tema retrocedărilor în natură. Cu imobilele care aparţin de drept Statului Român este împroprietărit ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-catolică, adică Ungaria.

Peste 80% din cererile de retrocedare şi din dosarele în care s-au dat soluţii de restituire în natură a imobilelor către Ungaria şi către unguri au la bază acte false, în special cărţi funciare falsificate în timpul ocupaţiei străine de după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. În localităţile unde primarul sau viceprimarul este de la U.D.M.R., Comisiile de retrocedare din cadrul primăriilor sunt formate în majoritate sau în totalitate din minoritari unguri. Aceste comisii au sprijinit şi ajută ca Ungaria să dobândească cât mai multe şi extinse proprietăţi în Ardeal, în mod ilegal, în temeiul unor acte false, mită şi trafic de influenţă. Autorităţile Statului Român sunt parte la aceste monstruoase complicităţi. Prefecţii şi subprefecţii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de Consilii judeţene din partea U.D.M.R. au acceptat tacit sau au chiar favorizat retrocedările ilegale către Ungaria şi către unguri din avuţia Poporului Român. S-a încercat de către unguri să fie mituit şi prefectul român al judeţului Mureş, dar nu au reuşit. S.R.I., Parchetul şi D.N.A. cunosc numeroase cazuri de retrocedări ilegale către bisericile ungureşti bazate pe documente false şi mituirea multor persoane implicate, dar nu acţionează pentru oprirea ilegalităţilor, cercetarea penală şi pedepsirea persoanelor vinovate de abuz în serviciu şi acte de corupţie. Parchetul şi D.N.A., cu toate că au suficiente probe privind retrocedările ilegale şi actele de corupţie, nu îndrăznesc să-i aresteze preventiv pe făptaşi şi „pe surse” să dea mass-mediei informaţiile necesare pentru aflarea ADEVĂRULUI de către Poporul Român.

Din motive care tin exclusiv de lasitatea si josnicia redactorilor , titlu articolului este precedat de o intrebare parsiva : “Gheorghe Funar bate câmpii sau România este în pericol?” . Pentru oricine judeca pornind de la fapte si nu de la dezinformarile si manipularile propagandei iredentiste , adevarul este clar : Romania este in pericol .

Puteti citi integral articolul aici .


* In februarie a.c. , Victor Ponta , alt premier al Romaniei , afirma , la Realitatea TV , ca “nu exclude o comisie de control asupra felului cum a fost semnat, pe vremea lui Mihai Răzvan Ungureanu, acordul prin care toate bunurile familiei Gojdu au fost cedate Ungariei” . Astept , cu maxim interes , s-o vad si pe asta … 
.

2 comentarii:

razvan coltea spunea...

In lumea asta nimic nu este definitiv. Sugerez o posibilitate de indreptare a unei asemenea situatii:secularizarea averilor tuturor cultelor in mod democratic.Pentru ca reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant na-u nevoie de averi.Ei trebuie doar sa-l slujeasca pe Dumnezeu.

Florin Staicu spunea...

Asta s-a intamplat incepand din decembrie 1948 , cand Biserica Greco-Catolica a fost desfiintata iar averea ei a fost trecuta in proprietatea statului . Aproximativ concomitent au fost instituite , pe proprietatea funciara privata , impozite si taxe uriase , imposibil de sustinut .
In martie 1949 , BOR a decis sa ofere Ministerului Agriculturii terenurile pe care le detinea . Consiliul de Ministri al RP Romania a autorizat preluarea acestora .

Astazi parcurgem procesul invers .

Care situatie a fost benefica poporului roman si Romaniei si care impinge Romania catre dezmembrare vedem astazi .

... Cele de mai sus se constituie in unul din numeroasele argumente care m-au determinat sa ajung la concluzia definitiva ca sistemul socio-politico-economic anterior anului 1990 era incomparabil superior celui de astazi .